Comunicare..non-verbala?!

Eram în tramvai. Da, urăsc şi eu tramvaiele. Dar aici poţi fi martorul unor scene cât se poate de…speciale. Ştiu, ştiu, mereu dai de oameni în tramvai care se uită urât la tine şi îţi vine să îţi ţii bagajele mai aproape de tine. Da, bine, aşa se întâmplă în orice mijloc de transport în comun cu mai mult de 4 roţi, dar deh…am ce am eu cu tramvaiele. Nu cred că am văzut tramvaie noi sau modernizate. Toate sunt zgâriate cu cheia sau cine ştie cu ce alte chestii. Chiar …cu ce mai zgârie ăştia sticla groasă din geam?

Autobuzele sunt altfel…te leagănă, te dezechilibrează, te înghesuie…ăsta e pampering…dar tramvaiele sunt un coşmar. Ele scârţâie, gem, te zguduie etc etc. De fapt am uitat de la ce am pornit. De la o fază. Din tramvai. Ah, da. Stând eu cu mâinile în jurul bagajelor şi cu ochii pironiţi în jos ca să nu arăt că poate, cumva, prin ceva coincidenţă mi-e frică, o aud pe ţ… pe doamna de etnie rromă că vorbeşte. Şi o ascult că deh, ce altceva mai bun aveam de făcut. Şi apoi înţeleg că ea, de fapt, era singură. Singură în sensul că nu era cu ceva cunoştinţă care ştie vorbi..da…era doar cu bebele ei. Şi îl întreabă tacticos pe acesta:

Mah, vrei ţâţă?

Nu, copilul nu a răspuns, în ciuda speranţelor voastre că un bebe de 3-4 luni poate să-şi exprime părerea. Dar se pare că mama lui aşa a crezut.

Melodia zilei: Wilco – How to fight loneliness

MELODIA ZILEI

Wilco – How to fight loneliness

enjoy

Love

Aveam si eu o curiozitate….poate stiti sa-mi spuneti voi…cine a scris prima data LOVE in interiorul unei inimi? Ce a facut aceasta alaturare sa fie atat de indragita si populara incat deja a devenit un cliseu datorita folosirii excesive? Nu cred ca imi aduc aminte un alt exemplu care a mai avut acelasi succes.

Magarul

<In fiecare zi imi voi indrepta atentia asupra unui animal anume, in functie de starea mea de spirit, emisiuni privite, amintiri si poze +ceva informatii interesante. Daca aveti idei, va rog exprimati-le.>

The Donkey

There are about 44 million donkeys today. China has the most with 11 million. Asses were first domesticated around 3000 BCE, approximately the same time as the horse.

Donkeys have a reputation for stubbornness, but this is due “to some handlers’ misinterpretation of their highly-developed sense of self-preservation”. It is difficult ^“to force or frighten a donkey into doing something it sees as contrary to its own best interest^“.

Although formal studies of their behaviour and cognition are rather limited, donkeys appear to be quite intelligent, cautious, friendly, playful, and eager to learn.

<vikipedia>

Sarah Brightman&Antonio Banderas – The Phantom of the Opera

Melodia de azi: Man Man – Banana ghost

Melodia de azi: Blank and Jones – Unknown Treasure

Blank & Jones – Unknown Treasure ft. Claudia Brücken

Lupul

<In fiecare zi imi voi indrepta atentia asupra unui animal anume, in functie de starea mea de spirit, emisiuni privite, amintiri si poze +ceva informatii interesante. Daca aveti idei, va rog exprimati-le.>

Hungary has a stable population of 50 wolves which are protected, though with some exceptions. No compensation is paid for livestock damages.

Romania has a increasing population of 2,500 wolves which are granted legal protection, though no compensation is paid for livestock damages.

Bulgaria has a stable population of 800-1,000 wolves which are granted no legal protection. Wolves are considered a nuisance and have an active bounty on them. No compensation is paid for livestock damages.

(wikipedia)

hopa…e iara momentul cu tortul

Da…azi a mai trecut un an. Ar trebui sa ma simt schimbata? Varsta asta are un nume? Are niste ‘obiceiuri’ pe care trebuie sa le indeplinesc? Ma simt datoare sa fac chestii;obligata parca. Nu? daca nu te casatoresti pana la varsta de 30 de ani te simti ca si cum nu ti-ai indeplinit ‘datoria’. Daca nu faci copii, te simti ‘dator’ si asa mai departe. La varsta asta eu ce trebuie sa fac?….cine are nevoie de mine?…

Mereu zilele de nastere ma pun pe ganduri si nu pot sa nu reflectez la cate chestii se vor schimba pana anul viitor. ce se va intampla pana atunci. cel putin e sigur ca tortul a fost bun. cred ca in fiecare an e sigur lucrul asta

ceva bun

Zilele trecute mă plimbam şi eu prin soare…şi din faţă venea un copil. Se vedea că provine dintr-o familie mai săracă. Venea destul de repede, dar calm şi sigur. Şi dintr-o dată, când era deja relativ aproape de mine, a început să ţopăie. Exact ca o căpriţă. Sărea în sus, tare şi apoi iar, pe celălalt picior. A trecut de mine şi , of course, m-am întors cu capul după el să văd ce şi cum. În timp ce îşi continua ţopăiala şi lua colţul să intre în scara blocului său, am reuşit să observ motivul acelei exuberante fericiri: avea o ciocolată în mână.

Atâta duioşie am simţit pentru copilul ăla…deşi era destul de maricel, cam vreo 11-12 ani, se bucura pentru o ciocolată. Se poate înţelege că pentru el ciocolata reprezintă o ocazie rară şi acum îşi manifesta bucuria faţă de acest eveniment cum putea mai bine, adică ‘topăindu-si’ fericirea.